De ce procrastinăm? Și câteva secrete ale productivității

Spunem că procrastinăm atunci când amânăm o decizie sau un comportament pe care inițial ne-am propus să îl facem. Ca de exemplu, atunci când ne propunem de dimineață să lucrăm la un proiect, dar ne prinde seara și nu ne-am apucat încă. Sau atunci când ne gândim că ar fi bine să mergem la medic să investigăm durerile de cap pe care le tot avem, dar trec săptămâni fără să facem o programare. 

Uneori, dacă trece prea mult timp, ne învinuim și tindem să gândim lucruri negative despre comportamentul nostru: că asta înseamnă că suntem leneși, că suntem dezinteresați, că nu suntem buni la munca noastră sau în domeniul pe care îl studiem. Toate lucrurile negative pe care ni le spunem dăunează imaginii de sine sau ne aduc alte consecințe negative, ca de exemplu, proiecte făcute în grabă cu note mai mici, sau probleme de sănătate care se agravează pentru că nu au fost descoperite la timp. 

Hoan Vo • Unsplash

Și atunci, dacă pe termen lung consecințele negative sunt clare, de ce procrastinăm?

Autocontrolul nostru e cel responsabil de a duce lucrurile pe care le gândim și ni le propunem la bun sfârșit. Cu toate astea, avem nevoie și de motivație ca noi să punem în practică acele lucruri. Motivația noastră poate varia de la felul în care ne face să ne simțim o acțiune, la ce recompense practice și materiale ne poate aduce ea. 

Spunem că motivația noastră este intrinsecă atunci când lucrul la un proiect ne satisface curiozitatea și interesul în legătură cu subiectul studiat și spunem că este extrinsecă atunci când lucrăm la același proiect doar din dorința de a lua o notă bună.

Deși suntem motivați înspre o acțiune - de exemplu, ne preocupă sănătatea noastră și ne simțim bine când știm că ne îngrijim de ea - în calea noastră tot pot să apară factori demotivanți. 

Frica este de foarte multe ori un astfel de factor. E posibil astfel să amânăm o vizită la medic pentru că ne e frică de veștile proaste pe care le putem primi, sau să amânăm lucrul la un proiect din cauza fricii de eșec.

Pe lângă factorii demotivanți, în calea noastră pot să apară și factori care ne împiedică, ca de exemplu oboseala, sau lipsa de recompense imediate. Există studii care arată că putem percepe o lipsă de control asupra rezultatelor noastre și în funcție de reputația persoanei cu care interacționăm.

În consecință, ajungem să procrastinăm atunci când factorii care ne împiedică sau ne demotivează de la o acțiune devin mai puternici decât motivația și autocontrolul nostru. Acest lucru poate continua pe o perioadă nedeterminată, sau până când balanța se înclină în celălalt sens. Din acest motiv ajungem să mergem totuși la doctor când durerile de cap se agravează, sau să începem să lucrăm la un proiect în ultima zi înainte de predare.

Cum ne putem crește productivitatea?

Chiar dacă întâlnim factori demotivanți în calea noastră către un obiectiv, putem să le facem față muncind, în mod conștient, la a înclina balanța înspre motivație. Pentru a realiza acest lucru ne putem ghida după următorii pași:

1.Clarificarea scopului

Identificăm care este acel lucru pe care ne propunem să îl facem și de ce e important pentru noi.

Exemplu: Să îmi mențin starea de sănătate ca să mă bucur de o viață de calitate. / Să termin facultatea ca apoi să pot profesa în domeniul care îmi place.

2.Setarea obiectivelor

Stabilim obiective pe care le putem atinge și al căror progres îl putem măsura. Obiective clare a căror relevanță o putem ușor lega de scopul nostru.

Exemplu: 1.) Să îmi fac anual analize generale. 2.) Să beau doi litri de apă pe zi. 3.) Să apelez la doctor atunci când am o problemă de sănătate care persistă mai mult de 3 zile.

3.Programarea obiectivelor

Programăm obiective în mod ambițios dar realist. E în regulă să adăugăm un obiectiv a cărui îndeplinire durează mai multe ore într-o singură zi, dacă știm că vom avea energia necesară și că nu va interfera cu alte activități. Dacă însă programăm activități solicitante în zilele de odihnă, sau în zilele încărcate, șansa de a ne îndeplini obiectivul scade.

Exemplu: Îmi voi programa analizele anuale în fiecare an, în luna mea cea mai liberă. Atunci când programul de la muncă e cel mai puțin solicitant sau când am zile libere. Am totuși grijă să nu îmi programez acest obiectiv în lunile în care de obicei merg în concediu.

4.Punerea în perspectivă

Ne gândim dincolo de noi, la implicațiile pe care scopul și obiectivele noastre le au și le aliniem valorilor noastre.

Exemplu: Scopul de a-mi menține sănătatea se leagă de felul în care îmi valorizez familia și dorința mea de a avea o viață cât mai lungă alături de ea. / Scopul de a profesa într-un anumit domeniu se leagă de dorința de mea de a trăi o viață de impact și de a ajuta lumea să evolueze.

Este important să ne amintim că atunci când ne propunem ceva, acești pași ne pot ajuta să combatem mai ușor factorii demotivanți și factorii-piedică care pot să intervină. Astfel ne putem asigura că șansele noastre de reușită sunt maxime, iar șansele de a procrastina sunt minime.

Mult succes!